Social Media Footprint

Posted: December 19, 2011 in English

Hi,
I think this is my first in English. I found this very interesting article which you might want to read about, know about, be aware of how social media can make your life more… just make it more, more of itself :) .

http://www.forbes.com/sites/haydnshaughnessy/2011/12/08/how-to-be-a-social-media-power-influencer-and-why/

One thing I would like to comment on the article: years back you would have required an editor to publish your thoughts. To open a store of any kind would have been very expensive in terms of rent, payroll, taxes, etc. Commuting to work and back or for chasing other opportunities would’ve been a nightmare in highly populated areas.
Today, you can do all that over a coffee in your bedroom. It is not news that “social” means “profits” in both personal and business segments. It meant the same in the past but in a more traditional way.
Extroverts own the world now and innovators construct it. I am born introvert but I definitely want to be one of the two if not both .
I hope you enjoyed the Forbes article.

Salut,

cei cu care mai schimb cate o poanta stiu ca nu prea le am cu ale Domnului sau cu alte spirite din departamentul asta. Nici la sfarsitul lumii nu ma pricep asa in varianta de la televizor sau din reviste. Ma pasioneaza sfarsitul meu, al celor pe care ii iubesc, si pasiunea pentru altii,mai departe devine proportionala cu marimea subcontinentul de pe care se trage respectiva bipeda…

Nu pot sa zic ca imi e teama de moarte dar m-as oftica tare, cred ca cel mai tare de fapt m-as..oftica. Gasesc atat de multe lucruri faine pe lumea asta incat nici macar ”lumea cealalta” nu ma intereseaza iar taramul tineretii fara batranete si viata fara de moarte e un loc de o plictiseala maxima comparat cu suta de metri patrati de pe lumea asta unde am fost alocati eu cu “gagica” mea.

In secunda aia ultima cand valul neutronic sau de cenusa ori unda seismica ori poate valtoare apelor mi-ar umple urechile, plamanii sau mi-ar parli parul din nas,  m-as gandi cel mai tare ca ce ma oftic ca nu voi mai face aia sau ailalta.

Ma uitam pe Facebook la cele mai sheruite articole din 2011. In capu’ la lista l-am gasit pe asta : http://www.nytimes.com/interactive/2011/03/13/world/asia/satellite-photos-japan-before-and-after-tsunami.html. Dupa ce se incarca pozele, e un cursor pe mijloc care poate fi mutat in stanga sau dreapta.

Stiu ca a trecut ceva vreme dar cumva in ignoranta mea nu prea mi-am dat seama ca asa sta treaba. Stiu ca a venit valul, am vazut cum i-a rupt in doua…si nu numai, dar parca in pozele astea sta toata “crema” celor intamplate.

Ma gandesc si ma arunc aici in lumea in care traiesc: daca maine dimineata ma trezesc ca am doar chilotul si maieul pe mine, sunt in desert si nu vad mai nik in fata mea decat…mai nik si asta e tot ce am. Sunt un norocos…mii de subcontinentali didn’t make it that far si in dimineata aia ma simt ca si cum am castigat la …Dansez pentru tine, ma simt Alesul, “cel mai luminat fiu al Poporului”. Ma gandesc cat de tare trebuie sa fie unul sa isi doreasca sa mai traiasca, inca sa isi mai spuna in spiritul trainigurilor corporatiste – un sut in fund…blah blah, sau nu e bai, in viata mai cazi, te ridici, te scuturi si o iei mai departe…blah – bluh. Adevarul e ca viata e frumoasa doar atat cat are un sens. Pentru unele cunostinte ale mele, viata pare sa fie frumoasa chiar si asa fara sens. 

Cumva punandu-ma in perspectiva asta apocaliptica, incep sa o inteleg pe bunica who ultimii 10 ani din viata s-a rugat sa ajunga la bunicu, care se dusese demult si departe, pe o lume mai fantastica, cred ca cealalta.

Imi doresc sa am taria mereu sa vreau sa traiesc pana la capat.

Intr-o nota mai vesela, la noi in municipiu e frumos zilele astea, am vazut deja si un 14 grade noaptea si ieri cu Iulia si Olga am descoperit o plaja f faina. De Craciun vom face probabil o masa cu houmus, mutabal si alte preparate de sezon iar de revelion, vom casca gura pe undeva. Din pacate aici nu se organizeaza Mohamedelion (ref. Vanghelion) ca…poate ne-am fi dus si noi.

Vorba libanezului:

Pa, te pup.

Toni has decided to leave us

Posted: April 16, 2011 in Dubai

It’s not easy. He’s been here for 2 years and a half, a true Ailincai always funny and happy, joyful and…..yeah here’s where the tears start…. I haven’t dropped one the whole day and now…it comes… I guess I’ve been just trying to ignore it, to avoid thinking about it. I went now on the balcony and even Alex is not the same…he keeps hiding under the small roof I made for them some time ago. He is very quiet and lonely… He is probably crying as well in his own way.

He would make all this funny noises when he sees us and he would be so impatient when the food arrives, he would run all around and jump in and out the cage full of joy…. :( :( :(

We will never forget you Toni and I hope your guinea god and angels treat you nice in there :( :( :( .

Povestea Gugustiucului

Posted: April 8, 2011 in Expresie Vizuala

Ma trezesc azi sa ma duc sa ocup loc in parc pentru gratareala. Avem o mica petrecere cu colegii de la servici. Ajung acolo si ma gasesc intr-un peisaj mult prea insorit si mult prea verde pentru ochii mei de dimineata. Ma bucur din nou (cum am referit si intr-un text anterior) ca pot sa merg pe iarba proaspat…daca vrei..cosita, e curat, sunt cam singur si e placut..liniste si doar pitpalacu (ce pitpalacu meu) se aude. In Ro, de mult gardianul vigilent m-ar fi apostrofat cu carnetul in mana, sa nu calc iarba, sa nu rup floarea si eventual..sa nu respir aerul parcului. Dar sa derulez mai departe…
Cum stau eu asa…cumintel aud un fasnet ca de jivina in tufa…si brusc nah ca apare un porumbel. Duc instinctiv mana in punga si scot o franzela. Si uite asa incepe negocierea. Si o tocmim noi ce o tocmim pana la gardul parcului, apoi in jurul giruetei si pe la labirint, inapoi la locul de gratar (ca eram cu ochii pe el ca pe nevasta :) ) sa nu si-l insuseasca cineva…
La un timp, sprintez surprinzator si in plonjon pun blocaj la porumbel si ii trag un sut in fund pentru imobilizare. Inca mai mishca asa ca asigur situatia printr-o lovitura de franzela in lobul parietal al gugustiucului. Pupila i s-a dilatat de vad pana in partea cealalta a capului. Acu il inshfac de coada si il pozitionez pentru degajare, ii fac asa un pic vant si in secunda urmatoare varful papucului mei se afunda adanc in tartitza gugustiucului. Cu o acceleratie…antigravitationala uimitoare vad porumbelul adancindu-se in aceasta mare lina si albastra a cerului de dimineata, facandu-se mic in zare.
Inhat camera si ciac-ciac ii trag o poza. Nah…

In alta ordine de idei, mi-am luat in sfarsit o lentila profesionala. Sunt asa cam …parca fericit nu stiu cum. Mi se pare o realizare personala mai ceva ca pierderea virginitatii sau virilitatii…fiecare cu ce-l doare.
Ideea e ca lentilele cu care vine camera in pachet sunt comice acum. Nefiind obisnuit cand am cumparat camera, mi-am zis ca ce butoane si ce curbata e sticla. Acum imi zic doar, ce rusine pt Nikon sa produca asa funduri de sticla de lapte.
Am mers pe Sigma caci la Nikon cam sare caciula. Review-urile aratau bine, cel putin suficient de bine pt nivelul meu de acum. Lentila e o 24-70 la F2.8 pt 35 mm dar pe camera mea merge ca 38 – 110 ceea ce vreau sa spun ca este SUPER. Viteza de focus este impresionanta, in timp ce motorul HSM e complet mut. Lentila e f grea, e destul de scurta (mai scurta ca echivalentul de Nikon sau Canon) si f larga, cu un filtru de 82mm. Pretul e cam la jumatate din echivalentul Nikon in timp ce..se pare ca rezultatele sunt aproximativ aproape asemanator de similare, chiar comparabile. Pentru ochiul publicului larg oricum diferenta este invizibila sau neinteligibila. Pentru mine ca si tragagi, variatia este uriasa fata de lentilele ieftine din pachetul ….promotional.
Asta asa povestit in termeni simpli, moldovenesti. Pentru marginal sharpness, focus, bokeh sau culori … se lucreaza maine, in aceiasi termeni.

“deci” Pa

Citesc niste articole de … iti vine sa te arunci de la parter (ca acolo stau eu). Sunt atat de multi cunoscatori intr-ale Domnului de nu mai ai loc de ei. Sunt asa ca niste supraponderali de 200 Kg in ingramadeala de la metrou. Ii simti suflandu-ti in ceafa, sunt ca indienii care nu au pic de respect pentru spatiul tau personal. Nu ii duce capul sa faca mai multe bisericute pentru un acces mai usor si pentru o mai mare masa de enoriasi…ei vor catedrala neamului. Neam prost asta…trebuie sa spun. Religia parca era ceva intim, nu opulent, am crezut ca islamistii sunt un pic fanatici dar ma uit la unii de-ai nostri si raman uimit cat de stiintifici pot fi ei intr-ale lui Dumnezeu. Pentru cei care nu au cunoscut asiatici crestini, musulmanii sunt doar o gluma buna. Filipinezii (caci astia sunt mai multi in Dubai) au chiar fotografii cu Isus, paginile lor de Facebook sunt adevarate catedrale de preaslavire sunt pur si simplu indobitociti de un stat care nu prea are cu ce sa ii mai tina pe insule.

Nu vreau sa fac misto pe tema asta dar….lasati omul sa creada in ce vrea el, noi ateii…ar fi bine sa ne vedem de ale noastre si sa punem mana la treaba iar astia cu religii…proeminente, incercati si voi un pic de discretie, asa pentru bunul gust al societatii.

Iete la enorias aici ce ii debiteaza. In “pasiunea” sa, domnul Cosmin Pascu considera ateismul o religie, adica el nu intelege si o stare mentala in care religia nu isi are rostul. Daca religia nu ma intereseaza in niciun fel, tot se cheama ca am o religie, deci de chestia asta nu te poti debarasa…e ca si guvernul romanesc :) )

https://adevar.wordpress.com/2009/11/05/ateismul-un-suicid-intelectual/#comment-4013


Pentru ca stiu ca la moderare o sa imi dispara comentariul lasat acolo, pun si comentariul:

Imi place cum scrieti, ma refer gramatical, dar asta cu suicidul intelectual se pare ca ati cam dat-o in bara ca si cam tot site-ul asta. Ori lasati omul sa gandeasca liber ori il acuzati de suicid. La urma urmei chiar referirea si scrierea unui articol de genul asta nu da dreptul nimanui nici sa arate cu degetul nici sa pretinda ca exista sau nu exista ceva pe lumea asta. Sub chip de oameni destepti, ar trebui sa renuntati la indoctrinare si sa va apucati sa scrieti totusi despre ceva la care va si pricepeti. Sunt ateu si ma simt eliberat mai degraba decat in pragul suicidului. Voi astia cu credinta l-ati omorat si pe Isus de care religie ati fi fost voi…ma rog…daca ziceti ca Isus a existat ca fiu al Domnului vostru. Apropo, de unde stiti voi ca omul e creat de Dumneazeu? Nu pe bune acum…lumineaza-ma si pe mine. Daca un ateu nu impune absenta credintei religioase, nu o incurajeaza sau “propovaduieste” (adica absenta)voi de ce va agitati asa? Ateismul este in expansiune nu prentru ca il fortam sau incurajam noi ci pentru ca oamenii in general regasesc un alt nivel de cultura si civilizatie, putin mai evoluat poate decat al vostru….si sa nu mi-o arunci pe aia ca nu se poate cultura si civilizatie sau evolutie fara Dumnezeu. Hai sa iti zic o treaba. Traiesc intr-un oras cu 90 de nationalitati de aproape toate religiile si sectele toate intr-un echilibru protejat guvernamental. Sa nu imi dai mie povete de cum e treaba cu religia si cu credinta si cu Dumnezeul vostru si chestii de genul asta ca probabil cunosc, doar din cultura personala, ceva mai multe si despre filozofie si despre religie. Noi ateii, ca sa aveti si voi habar, in general construim paradigme create pe consistenta naturala si pragmatism. Daca nu iti dau una peste ochi e pentru ca mi-esti drag ca om si nu pentru ca ma bate Dumnezeu. Am facut mai mult bine decat poate multi dintre voi si asta pentru ca suntem niste animale sociale si nu pentru ca asa trebuie ca scrie in Biblie. La judecata de apoi voi fi eu mai pacatos ca tine care am muncit cinstit si cladit pe fundamente curate sincere si naturale sau tu care nu ai adus in lumea asta decat perpetuarea unor idei perimate de care tu personal esti atat de convins…adica nu ai adus mai nimic??!! Cand negam existenta lui Dumnezeu, incepem sa traim cu adevarat….poate, incepem sa fim toti acelasi lucru: atei. Toti ateii de pe planeta cred in acelasi lucru, cam in acelasi mod si pentru aceleasi motive. Asta este adevarata unitate nu ce faceti voi cu propaganda asta lipsita de bun simt.

Sunt primele fetze caci pana acum am pozat porcusori de guineea, florile, peretii, usile, blocurile…si am mai prins cate o poza cu mine sau cu Steve intr-un uichend.

Am vrut sa vad cum e treaba cu portretele si cu trasul in studio. De studio nici nu poate fi vorba, cum nici macar de camera si de lentile nu prea poate fi, dar curiozitatea si joaca m-a impins sa pun niste lucruri la un loc.

Am cautat si eu un prieten, o amica ceva sa ii trag fata in poza :) Imi venisera luminile si triggerele si eram tare nerabdator sa trag cu ele si sa incep sa experimentez. In chestia asta cu foto chiar trebuie sa pui mana la treaba.

Dupa ce fostul meu sef a anulat iesirea in parc cu copiii lui (eram f incantat de oportunitatea asta), o amica m-a refuzat intrebandu-ma daca sotia mea stie (..sa stie ce???) alt amic a renuntat sa ma mai sune in dupamasa aia intr-un spirit de seriozitate maxima…. E greu cand trebuie sa te bazezi pe altii si de asta in general incerc sa imi creez o lume in care sa ma bazez in principal pe mine.

Flori a fost foarte draguta si m-a ajutat. Oricum, timpul petrecut impreuna a fost mai mult decat distractiv si recunosc ca am fost amandoi poate un pic stanjeniti chiar daca ne stim de multa vreme. E inedit sa stai in fata camerei si sa lasi pe celalat sa traga in tine cu niste poze. Oricum a fost super tare si consider ca cea mai tare dupamasa de uichend as pretrece-o cu prieteni tragandu-ne in poze.

How is made:
am tras cu lentila de kit caci ceva mai bun inca nu avem in inventar. 2 flasuri Nissin 866 si 622 fara TTL, manual prin trigger-e radio. Ar mai fi mers o lumina caci am suferit cu umbrele de pe spate pe perete. Nici fundal nu este inca dar o sa vina curand. Un flash a stat in spate ca sa omoare luminile de pe perete si in fata am tras cu celalalt flash pus la inceput intr-un balon de hartie alba de la Ikea si apoi intr-o lampa Ikea din aceea inalta din hartie un pic galbena. Asta a dat multa caldura pielii in timp ce flashul de pe spate a tinut peretele alb.

Am tras multe poze dar majoritatea de la proaste la foarte proaste. Nu e chiar usor cum credeam dar cateva poze au iesit mai bine decat ma asteptam de la o prima incercare. Cam stiu ce aranjamente se cer la urmatoarea “shedinta”.

Multumesc mult Flori si te astept cand mai ma prind care e treaba cu butoanele astea. Pozele cu Flori sunt nitel “atinse” chiar de ea.

Cand vine distinsa mea sotie inapoi acasa din Ro, intentionez sa fac o petrecere de tras in poze in care fiecare sa vina de acasa cu tinuta cu care vrea sa apara si tragem intr-un colt, intr-un setup bun de lumini, diverse stadii de alcolemie pana nu mai are cine apasa pe buton. Nu o facem des p-asta cu beutura dar cand o facem….iese super pictorial…sa vezi!! :)

Imi place in uichend sa ma trezesc devreme si sa o colind pe undeva. Azi a invitat Vali la tenis la el la club. Am luat si camera dupa mine ca erau nori frumosi, ceva cam rar pt Dubai – nori albi pufosi pe un cer albastru adanc.

Imi amintesc Dubaiul acum 6 ani cand am venit…cam uratel si mic, practic aceeasi suprafata ca acum dar mult mai mult nisip. Multi spun ca e un oras artificial. Pe acei multi ii invit la o escapada prin zona. Poti usor sa ii spui atipic, inedit, nenatural – caci e asta din plin, insa uimitor este ca in Romania, o tara unde iarba creste in mod natural, nu ai voie sa calci pe ea. In Dubai, pe langa ca e o iarba de calitate, tunsa frumos, densa (artificiala cum spun “ei”), poti sa calci, sa te intinzi sa abuzezi de splendoarea ei (ref “Splendoare in iarba”). E frumos…

La Vali la club Dimineata a fost intotdeauna speciala prin culori si cristalul apei

Burj Kalifa, in prezent cea mai inalta cladire de pe glob. Poza este desigur modificata. In partea de sus unde e cea mai puternica sclipire era un norisor, poate al 9-lea. Norii se miscau atat de repede, am oprit masina pentru 5 minute si am tras 6 poze iar in 4 dintre ele Burj-ul se vede doar pe jumate – da jumatea de jos :) .

Burj Dubai dinspre Zabeel Residential Area. HDR 2 X EV + Impression

In acelasi spirit al artificialitatii, in cartierul nostru ca dealtfel in multe zone, garajele sunt sub bloc si nu se parcheaza pana la lift cu masini pline de gainat din copacii necuratati de…cand samburele. Au lasat loc la suprafata pentru gradini frumoase, spatii de joaca pentru copii fara intersectii, fiare(patrupede) si baba de la parter vesnic nemultumita de galagie. In parculet, pe pamant, intre plante sunt furtunase care picura apa la fiecare plantuta in scopul unei maxime eficiente si economii. Omul a facut pentru om si loc de re-”creiere” cu sala da yoga si gym si o piscina cu control de calitate a apei si chiar si un lifeguard (de pe subcontinentul ala care imi place mie tare – incepe cu “I” si se termina cu “ndia” – ghici). E complet artificial – dar mie imi place, e o chestiunde de gust pana la urma. Poate pentru multi, randurile de mai sus suna a trompeta, lauda dar pentru cei de aici nu este decat banal, o realitate simpla, frumoasa si accesibila. Am pus in poza niste floricele care imi plac mie tare cum zambesc.

Neste floricele parfumate la noi in incinta

Cautand info despre cele mai inalte cladiri, am dat peste blogul acesta. E o noua tendinta catre filmarea cu DSLR-ul prin lentile fish eye. Cautati pe youtube si chiar o sa fiti impresionati de ce se poate face cu o camera foto – si nu se poate cu o camera video : http://oddfellowreview.blogspot.com/2011/01/worlds-tallest-building.html (doar url de data asta)

Hi Philip, I hope you don’t mind to have you copied into my page. Nice work mate!